Insidioasa idee că cineva vrea să ne omoare

Planeta a atins 8 miliarde de oameni și avem o problemă: prea mulți oameni cred că există un grup (elitele, globaliștii etc) care vrea să decimeze populația pentru că nu ne ajung resursele.

Ideea asta este fundamentală pentru mecanismul Conspirației Majore (TM), acea viziune prin care ce vedem nu e ce se întâmplă, dar că totul e cumva, undeva parte a unui plan al elitelor. COVID? Parte a planului. Război? Parte a planului. Planul duce la controlul complet (al celor care rămân), dar primul milestone este decimarea populației.

Acest obiectiv al „lor” — să ne omoare, nu poate exista fără ideea că suntem prea mulți pentru resursele pe care le are Planeta. Am întâlnit-o spusă explicit într-un atelier recent. O vedem în multe postări ale conspiraționștilor. Piperea a susținut acum vreo 2 luni că o doamnă octogenară (se precizase asta, la modul „și-a trăit traiul” și acum face planuri pentru noi) ar fi susținut efectiv, într-un discurs la WEF, că trebuie să întoarcem populația undeva la 500 milioane, din, iată, 8 miliarde. Sigur, niciun link pentru declarație, niciun nume al octogenarei. E ușor de ghicit câte din sutele de comentarii credeau 100% mesajul.

Ideea e adoptată ușor pentru că pare a fi logică, poate chiar evidentă, mai ales dacă ne uităm la climate change sau la conflictele pentru resurse din toată istoria umanității. Ideea permează cultura populară: în Avengers, Thanos vrea să omoare jumătate din Univers, în numele resurselor și echilibrului. Filmul funcționează și pentru că villan-ul are o justificare — sigur, rămâne villain pentru că planul este imoral, însă motivul său pare logic.

Doar că ideea e greșită.

O cunoaștem încă din 1798, de la economistul britanic Thomas Malthus. Biologul Paul Ehrlich a reluat-o în cartea sa “Bomba Populației” publicată în anii ’60 și a continuat să fie promovată până spre sfârșitul anilor ’90, fiind folosită și pentru a susține propuneri radicale, cum ar fi politicile stricte de natalitate aplicate în China sau India, care au adus mai multe probleme decât soluții.

Ideea e greșită fundamental, în primul rând pentru că subestimează adaptabilitatea oamenilor și impactul evoluției tehnologice. S-a văzut asta în agricultură, încă de la „Revoluția Verde”, o serie de descoperiri care au crescut în mod semnificativ producția.

Dezvoltarea tehnologiei a permis și creșterea capacității de a exploata resurse naturale: profitabilitatea gazelor de șist a explodat la sfârșitul anilor ’90, deși tehnologia exista din 1950. Extracția din platforme marine a progresat de la câțiva metri de apă în anii ’30 la aproape 2,5 km adâncime în 2010. Alte dezvoltări tehnologice au permis identificarea mai facilă a depozitelor de resurse sau prelucrarea lor mai eficientă. Se vorbește și despre exploatarea resurselor din asteroizi, momentan un proces prea scump, dar care poate deveni accesibil pe măsură ce tehnologia avansează.

Nu susțin aici că resursele disponibile ar fi nelimitate, ci doar că inventivitatea și adaptabilitatea umană sunt astfel, cel puțin cât să fim liniștiți că nu rămânem fără mâncare și căldură în următorii 100 de ani.

De altfel un alt argument care contrazice ideea că este inevitabil să rămânem fără resurse mai devreme sau mai târziu este observația că, deși populația a crescut exponențial în ultimii 100 de ani, a crescut și bunăstarea. Pe toți indicatorii, de la speranța de viață la sănătate sau persoane aflate în sărăcie, stăm cel mai bine din toate perioadele istorice precedente.

Al treilea argument este că, deși populația Planetei este încă în creștere, această creștere a încetinit și pare a încetini și mai tare. Noile estimări privind evoluția populației susțin că peste 100 de țări vor înregistra în curând scăderi importante de populație și că la nivel global putem avea un vârf în 2064 (9.7 miliarde), după care populația va scădea constant.

Predicțiile sunt evident greu de făcut — nu știm câte pandemii, câte războaie și dezastre naturale ne așteaptă, nici dacă vom avea vreun breakthrough tehnologic care să schimbe complet situația.

Ce este cert însă, este că ritmul de creștere al populației s-a modificat deja, doar percepția noastră este încă aceeași. Mai degrabă decât să avem probleme că suntem prea mulți, e posibil să avem curând probleme că suntem prea puțini și prea bătrâni pentru un model economic bazat pe ideea de creștere perpetuă.

Până atunci, e cazul să renunțăm la insidioasa idee că cineva vrea să ne omoare și să o combatem pe unde o auzim, fie în mediul online sau la masa de Crăciun.